De ce-ai plecat din nou aşa uşor,
Vii mereu încet şi pleci rapid în zbor?
Nu te pot simţi şi nici atinge,
Bătaia pendulului m-a îmbătrânit. Se stinge
Iar lumina, şi-i noapte, şi-i zori,
Acum e iarnă, mâine va fi rouă printre flori!
Ţi-am dat eu voie să mă ridici?
Ţi-am dat eu voie să abdici?
Uite, eu încerc din nou să cobor,
Şi iţi spun cu drag şi dor:
Timp, mi-e dor din nou de ieri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu